Reprezentând o constantă a manifestărilor dedicate zilei de 5 octombrie, Ziua Mondială a Educației, acestea derulate sub genericul „Săptămâna educației”, vineri, 9 octombrie 2026, a avut loc lansarea volumelor selectate în cadrul ediției din acest an, a XIII-a, a Concursului de manuscrise „Magister”.
Lansarea volumelor, a căror prezentare a fost realizată de doamna Simona Țene, inspector școlar pentru limba și literatura română la I.S.J. Hunedoara, s-a realizat într-un cadru festiv la Galeria Națională de Artă „Forma” din Deva, în prezența autorilor, a reprezentanților S.I.P. Județul Hunedoara în calitate de inițiatori și organizatori ai concursului, dar și în prezența unui numeros public.
Beneficiind de colaborarea Editurii Karina, prin Alin Bonța, volumele laureate ale acestei ediții a concursului, în cadrul celor trei secțiuni, au fost:
Secțiunea „Literatură”
- volumul de poezie „Catedra dintre lumină și rană”, autor Doina Bălțat;
- volumul de poezie „Îngerii lucrează în schimburi?”, autor Mihai Marc;
Secțiunea „Tratate/Studii”
- volumul de critică literară „Sub semnul lecturii”, autor Doina Bălțat;
- volumul „Karate-Do. Drumul caracterului”, coord. Marius Liviu Biji
Secțiunea „Didactica”
- volumul „CooLit – Literatura română pentru liceeni în 600 de întrebări”, autor Anamaria Muntean;
- volumul „Între teatru și comunicare didactică”, autor Florina Poenaru.
Documente atașate:
Prezentare volume premiate
Vineri, 9 octombrie 2026, în cadrul manifestărilor denumite generic „Săptămâna educației”, dedicate acestea zilei de 5 octombrie, Ziua Mondială a Educației, a avut loc, la sala „Spiru Haret” de la I.S.J. Hunedoara, în organizarea S.I.P. Județul Hunedoara, conferința/dezbatere „Educația este putere”.
La lucrările Conferinței au participat aproximativ 180 persoane: lideri de sindicat, directori, inspectori, cadre didactice și invitați.
De asemenea, au fost prezenți în calitate de invitați o serie de reprezentanți ai administrației publice centrale, județene și locale:
Széll Lörincz – Instituția Prefectului Județul Hunedoara - prefect;
Alin Adam Țambă – Consiliul Județean Hunedoara - vicepreședinte;
Radu Trifon – Episcopia Devei și Hunedoarei – părinte consilier eparhial;
Natalia Intotero – Parlamentul României - deputat P.S.D.;
Ilie Toma – Parlamentul României - deputat P.S.D.;
Tiberiu Claudiu Barstan – Parlamentul României - deputat A.U.R.;
Pollyanna Hannellore Hangan – Parlamentul României - deputat U.S.R.;
Anamaria Gavrilă – Parlamentul României - deputat P.O.T.;
Vasilică Potecă – Parlamentul României - senator A.U.R;
Călin Petru Marian – Parlamentul României - senator P.N.L.;
Emil Ioan Rîșteiu – Primăria Simeria – primar;
Furdui Ovidiu Ilie – Primăria Crișcior – primar.
Maria Ștefănie – Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara – inspector școlar general.
Conferința, dorită de către S.I.P. Județul Hunedoara ca un prilej de a aduce față în față oameni politici, decidenți hunedoreni și salariați din educație, a debutat în conținutul său prin prezentarea materialului suport intitulat „Educația este putere.” (atașat prezentului articol). Prin acesta, cu referire directă la problemele educației hunedorene și nu numai, pornindu-se de la multiplele semnificații ale „puterii” educației, inclusiv puterea sindicală dovedită în 2023, dar și în acest an prin blocarea unei legi a salarizării injuste, s-a solicitat oamenilor politici și decidenților să se poziționeze în raport cu sloganul global UNICEF din acest an, și anume „Alături de profesori”, adresându-se direct următoarea întrebare:
Oameni politici, dar și decidenți, sunteți gata să fiți, prin fapte și mai ales bugete, „Alături de profesori”, alături de educație și de puterea sa, sau veți continua să vă temeți de puterea educației, indiferent de aspectul adus în discuție?
De asemenea, a fost prezentat și conținutul mapei conferinței (atașat prezentului articol), acesta aducând în discuție principalele probleme ale sistemului educațional:
- trendul negativ al progresului României în ceea ce privește obiectivul „Educație de calitate”, în ultimii ani înregistrându-se mai curând o creștere a decalajului în raport cu mediile Uniunii Europene;
- trendul descendent al rezultatelor obținute la testările internaționale, dar și în cazul examenelor naționale, cumulate acestea cu ratele mari ale abandonului școlar și absenteismului;
- subfinanțarea constantă și acutizată a școlii românești, cea mai redusă la nivelul Uniunii Europene, indiferent dacă sunt considerate fondurile publice sau fondurile private;
- supraaglomerarea colectivelor de elevi, desființarea sistematică a unităților de învățământ din mediul rural, ratele mici de cuprindere în învățământul obligatoriu;
- supraaglomerarea timpului de lucru al cadrelor didactice, care depășește curent 40 de ore/săptămână, tendință accentuată de creșterea normei didactice, dar și de atribuirea a tot mai multe sarcini administrative;
- amenințările relative la asigurarea resursei umane calificate în sistemul educațional prin prisma reducerii veniturilor salariaților din educație, coroborat cu proiectele vehiculate în acest an cu privire la legea salarizării, toate acestea confirmând fără drept de apel dezinteresul clasei politice și nu numai pentru educație.
Pe parcursul conferinței, alternând cu luările de poziții ale oamenilor politici și decidenților educaționali au fost punctate de către salariații din educația hunedoreană și alte probleme, dintre care se pot aminti:
- datoria oamenilor politici și a decidenților de a face ceva concret și adecvat realității pentru învățământ, nu dictat doar de interese politice și contabile;
- bulversările aduse calendarului școlar în fiecare an și necesitatea de a reveni la un calendar școlar clar și precis (cursuri 15 septembrie-15 iunie), fără a se da posibilitatea modificării acestuia potrivit altor interese;
- birocratizarea excesivă a procesului didactic, ultimul pas fiind cel care impune existența unui portofoliu personal de dimensiuni considerabile, și transformarea profesorului în funcționar public, asistent social, statistician etc.
- fragmentarea normei didactice în multe cazuri în mult prea multe școli și lipsa personalului calificat etc.
Luările de poziție? Printre multe altele, următoarele (fără a preciza nominal pe cei care le-au susținut):
- în ultimii ani s-au făcut pași importanți pentru modernizarea școlilor, dar nu trebuie uitat că în centrul priorităților educației trebuie să fie profesorul ca cel care are puterea de a face educația;
- avem adesea impresia că suntem niște cobai, ceea ce se resimte nu doar în mediul educațional;
- în măsura în care copiii sunt cea mai importantă resursă a României trebuie să o dovedim și printr-un buget public adecvat;
- inadecvarea tăierilor care au afectat sistemul educațional sub actuala guvernare, după ce în prealabil au fost adoptate legi ale educației cu un proces minim de consultare;
- multe dintre măsurile adoptate la nivelul Parlamentului sunt „deturnate” de către diferitele nivele ale executivului;
- suntem părtași și vinovați pentru eșecul educației, dar la fel cum unii dintre noi ar trebui să plece acasă, la fel ar trebui să plece acasă și profesorii care nu își fac treaba;
- școala românească insistă prea mult pe memorare, fără a prioritiza gândirea critică și capacitatea de utilizare a cunoștințelor;
- se ignoră „elefantul din cameră”: salarizarea, dar și celelalte așa-zis reforme din ultimii ani, în realitate aberații;
- problema proiectului legislativ relativ la introducerea uniformelor școlare, prilej cu care chiar s-a cerut un vot al sălii (în proporție covârșitoare în favoarea introducerii acestora) etc.
Desigur, întâlnirea a fost presărată de inevitabilele dispute ale oamenilor politici, care, la modul general și aproape fără excepție, și-au arătat susținerea pentru educație. Mai mult, problemele educației au fost punctate incisiv, cumva inedit într-un astfel de context, chiar și de factorii decidenți locali (în pofida faptului că deciziile curente sunt într-o anumită măsură antagonice cu astfel de poziționări).
Întâlnirea s-a finalizat prin sublinierea faptului că salariații și sindicatele din educație știu foarte bine ceea ce vor. Problema ar fi cu cei care creează legile, pe de o parte, cu cei care iau decizii întru aplicarea lor, pe de altă parte. Aici ar fi nevoie să se gândească foarte profund la ceea ce este de făcut întru binele educației, iar nu întru satisfacerea intereselor de partid, protejarea scaunului propriu sau salvgardarea obiectivelor bugetar-contabilicești.
Documente atașate:
- Incitare Conferința „Educația este putere”
- Mapa Conferinței „Educația este putere”
Ajuns la cea de a XIII-a ediție, Salonul Județean ProfArt, în cadrul manifestărilor dedicate zilei de 5 octombrie, Ziua Mondială a Educației, acestea derulate sub genericul „Săptămâna educației”, a fost lansat vineri, 9 octombrie 2026.
Beneficiind de sprijinul și implicarea domnului Robert Humel, curator al expoziției, ediția din acest an a Salonului a reunit, sub tema „InterSpații”, 34 de expozanți, salariați din educația hunedoreană, lucrările expuse acoperind o arie vastă de expresie artistică.
Lansarea Salonului a fost onorată și de o laudatio semnată de domnul Marin Florin Ilieș, director al Colegiului Național „Decebal” Deva, acesta concluzionând că prin această manifestare și prin tema aleasă „arta și educația își recunosc misiunea comună: aceea de a face lumea nu doar mai frumoasă, ci și mai profund umană”.
Expoziția va fi găzduită de Galeria Națională de Artă „Forma” până la finalul lunii octombrie 2026, în perioada 1 noiembrie 2026-31 august 2027 lucrările expuse urmând a putea fi admirate la sediul S.I.P. Județul Hunedoara.
Totodată, cu această ocazie a avut loc și lansarea volumului dedicat ediției 2025 a Salonului Județean „ProfArt”, sub tema „Peisaje mentale”, volum apărut în condiții grafice extraordinare prin grija Editurii Karina din Deva și care reunește lucrările celor 37 de expozanți ai acestei ediții.
Documente atașate:
Că ne place sau că nu ne place, semnele sunt tot mai clare că acest an școlar este și va fi unul agitat, aducând aminte de 2023 și de punctul culminant al grevei generale. După nesfârșite proteste începute vara trecută (reamintind totuși celor care se mai întreabă încă de ce nu am reacționat până acum, sincer vorbind cu ignorarea ipocrită a propriului dezinteres și/sau a implicărilor politico-interesate, cele mai bine de 30 de pichetări, cel mai mare miting și marș de protest din istoria mișcării sindicale pe plaiurile mioritice, zecile de comunicate, adrese și scrisori oficiale către toate instituțiile statului etc.), copleșiți de măsurile anti-educaționale adoptate și confruntați cu nepăsarea guvernamentală se dovedește încă o dată că singura șansă reală de a schimba ceva în educație (evident, în bine) este acțiunea sindicală.
Și chiar dacă există încă scepticism în acest sens, un scepticism care, paradoxal, în încercarea de a se lega de contexte concrete, acuză încă cea mai reușită acțiune sindicală din România (greva din 2023) sau se leagă în continuare de disputa pe care sindicatul hunedorean a avut-o cu ISJ-ul relativ la efectele legii nr. 141/2025... Da, pentru că oricât de greu de crezut ar fi, există încă persoane care privesc cu încredere înspre cifrele oficiale, acuzând de exagerare... cifrele sindicatului. Dar ce să spunem? Dacă ar fi să ne gândim că oficial doar șase persoane și-au completat norma didactică cu alte discipline, parcă ne umflă în continuare râsul și mai bine trecem la lucruri mai de actualitate.
Adică la acțiunile menite să combată „bramburerile” guvernamentale și sabotajul sistematic al educației românești pe filiera decidenților de la cap și până la coadă. Avem în vedere aici boicotarea (un cuvânt care nu prea place, dar care spune exact ceea ce trebuie să spună: acțiune colectivă de refuz voluntar și organizat ca formă de protest) simulărilor și nesfârșitele presiuni exercitate de aceiași decidenți, mai mari sau mai mici. Chiar dacă acestea au ajuns în etapele „telefonului pe persoană” și „plânsului pe umăr” sau, după caz, în acelea ale „arătării bățului” și „momelii cu zăhărel”, evident trebuie să rezistăm.
Boicotul va reuși, evident, într-o anumită măsură, dar doar „tulburând” lucrurile (iar tulburarea s-a produs, mai trebuind doar accentuată) guvernanții pot ajunge să înțeleagă (nu ne gândim, evident, la lipsa unei astfel de capacități, ci doar la nepăsare, dezinteres, rea-voință, interese...) că realitatea este cu totul alta decât cea din „tiktokurile” în care s-au afundat. Mai mult, că acest boicot este doar o etapă, iar dacă lucrurile nu-și vor regăsi un făgaș acceptabil pentru toată lumea, sfârșitul primăverii și începutul verii vor fi iar unele deosebit de fierbinți.
Oricum, mulțumim, în numele tuturor membrilor de sindicat, celor care au participat și vor participa la această acțiune de protest. Iar celor care s-au pus de-a curmezișul intereselor colegilor lor le dorim doar ca propria lor conștiință, pe măsura prezenței sale, să nu îi tulbure mult prea mult...
Și un lucru totuși îmbucurător... S-au achitat drepturile obținute de sindicate în instanță pentru membrii de sindicat (cele aferente anului 2025, legislația prevăzând ca tranșa acestui an să fie acordată până la 31 decembrie), iar sumele (acolo unde este cazul) nu sunt unele de ignorat (mărimea lor datorându-se în parte inflației și dobânzilor penalizatoare), ba chiar pe alocuri au produs surprize deosebit de plăcute (situația nu se poate generaliza, existând unități/persoane unde drepturile au fost lichidate în anii trecuți, numărul proceselor este mai mare sau mai mic funcție de spețe etc.), determinând chiar reacții de mulțumire... Dar exclus!
Nu poate fi vorba de cine știe ce așteptate mulțumiri (deși poate din anumite contexte nu ar strica, între cei mai mari beneficiari ai acestor sume fiind de numărat în primul rând cei care în aceste zile își presează intens colegii să renunțe la boicot), fiindcă chiar nu este cazul. Trebuie să înțelegem doar cum stau de fapt lucrurile… Sindicatul nu este cineva anume și nu este al cuiva anume, indiferent de cine sunt cei care, mai sus sau mai jos, îl conduc la un moment dat. Suntem oameni cu toții, supuși greșelii și erorii, DAR sindicatul, adică toți cei care îi sunt membri, a știut și știe ce face. Nu inspirația unuia sau mai multor lideri, ci faptul că o funcționare pe cât se poate de colegială nu poate împinge lucrurile decât într-o direcție bună pentru toți (în măsura în care înțelegem că interesele sunt comune, recent din gura unui director auzind zilele acestea că „nu îl interesează în niciun fel colegii, cel mult elevii). Adevărul?
Uniți suntem puternici!