Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
Prin O ME nr. 4308/22.04.2024 a fost aprobată Metodologia și criteriile privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat în sesiunea 2024.
Actul normativ din acest an aduce modificări minore , atât din punct de vedere procedural, cât și în ceea ce privește criteriile și subcriteriile evaluate.
Limitându-ne la fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal, modificările semnalate regăsindu-se, după caz și specific, și în celelalte fișe de evaluare, semnalăm următoarele:
1. introducerea la subcriteriul 1. c) și a tematicilor incluzive alături de cele inovative;
2. introducerea la subcriteriul 1. f) a etapelor locale în ceea ce privește calitatea de membru al comisiilor de evaluare/organizare a olimpiadelor/concursurilor de profil;
3. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 c.) cu 1 punct;
4. introducerea la criteriul 2 f.) și a activității din cadrul comisiilor de acordare a burselor;
5. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 h.) cu 1 punct;
6. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 i.) cu 1 punct;
7. introducerea unui subcriteriu la criteriul 2, respectiv 2 j.), relativ la participarea la organizarea și desfășurarea simulărilor examenelor naționale, căruia îi sunt alocate 3 puncte;
8. introducerea la subcriteriul 3 b1.) a coordonării activităților din cadrul Programului „Săptămâna verde”;
9. creșterea nivelului maximal al punctajului în cazul subcriteriilor 4 a2.) și 4 a3.), fără însă a se modifica punctajul maximal acordat pentru subcriteriul 4 a.);
10. eliminarea din subcriteriul 4 c.) a activității în cadrul comisiilor și consiliilor.
Ținând seama de întârzierea cu care a fost adoptat în acest an ordinul de ministru, calendarul concursului este unul destul de strâns:
1. 29-30 aprilie 2024: detalierea punctajelor aferente criteriilor de către comisia paritară, stabilirea numărului gradațiilor de merit și a punctajului minim pe categorii de personal/domenii;
2. 8-10 mai 2024: aprobarea numărului de locuri, pe categorii de personal și discipline/domenii, în baza hotărârii comisiei paritare, de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar;
3. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
4. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
5. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
6. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
7. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
8. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
9. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara se va implica, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
METODOLOGIA și GRAFICUL concursului sunt postate la rubrica JURIDIC – LEGISLAȚIE – RAPORTURI DE MUNCĂ sau aici: https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47.
Joi, 25 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Avizare listă posturi angajare pe perioadă nedeterminată
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă lista cu posturile cu viabilitate de 4-5 ani, conform Anexei.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Agenția pentru Educație, Audiovizual și Cultură a Uniunii Europene a dat publicității, la începutul acestui an (datele luate în calcul sunt la nivelul lui septembrie 2020), studiul Teachers' and School Heads' Salaries and Allowances in Europe 2018/19 prin intermediul căruia se propune o radiografie a salarizării în domeniul educației la nivelul Europei.
Principalele concluzii ale acestui studiu sunt:
• Există diferențe semnificative între țările europene în ceea ce privește salariile de încadrare pentru cadrele didactice care sunt la intrarea în profesie. Salariile inițiale legale brute pot merge de la aproximativ 5 000 la peste 80 000 de euro pe an, în funcție de țară.
• În douăsprezece țări, toți profesorii începători au același salariu legal, indiferent de nivelul de educație la care predau. În rest, există diferențe salariale între nivelurile de educație, în general determinate de diferențele dintre cerințele minime de calificare.
• În aproximativ jumătate dintre sistemele de învățământ, profesorii primesc compensații financiare pentru alte calificări formale (modalitățile de recompensare sunt diverse).
• Există diferențe semnificative în ceea ce privește suma și momentul creșterilor salariale legate de vechimea în muncă. În funcție de țară, salariile inițiale pot crește pe parcursul carierei unui profesor de la 12% până la 116%. Numărul mediu de ani necesar pentru a atinge vârful salariului variază de la 6 ani în Regatul Unit (Scoția) la 42 de ani în Ungaria. În Irlanda, Olanda și Polonia, salariile inițiale de încadrare ale profesorilor pot crește cu peste 60% în primii cincisprezece ani de serviciu și chiar mai mult în anii următori.
• În 2018/19, salariile de încadrare au crescut în majoritatea sistemelor de învățământ, dar creșterile salariale au fost, în general, modeste sau indexate în funcție de inflație. În Grecia, Luxemburg, Portugalia, Albania, Bosnia și Herțegovina, Elveția, Liechtenstein și Muntenegru nu a existat aproape nicio modificare în comparație cu 2017/18.
• În schimb, Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, România și Slovacia au continuat să pună în aplicare măsurile introduse în anii precedenți pentru îmbunătățirea salarizării personalului din educație. De fapt, aceste țări înregistrează printre cele mai mari creșteri ale salariilor inițiale (ajustate la inflație) din ultimii patru ani în UE. Din 2014/15, salariile inițiale ajustate în funcție de inflație au crescut semnificativ și în Irlanda, Malta și Suedia.
• Nivelul salarial real este puternic corelat cu PIB-ul pe cap de locuitor al unei țări, respectiv cu cât este mai mare PIB-ul pe cap de locuitor, cu atât este mai mare salariul mediu anual. În medie, profesorii din învățământul preșcolar câștigă de obicei mai puțin, iar profesorii din ciclul secundar câștigă în general mai mult.
• Personalul de conducere este adesea plătit pe o scală salarială diferită de cea a profesorilor, iar salariile lor tind să crească odată cu mărimea școlii. În majoritatea sistemelor de învățământ, există diferențe salariale semnificative între conducătorii de școli, în funcție de mărimea sau alte caracteristici ale școlii și de alți factori, precum și în funcție de experiența și responsabilitățile acestora.
• Salariul statutar minim al conducătorilor de școli este mai mic decât salariul profesorilor cu o experiență de 15 ani în Comunitatea franceză din Belgia, Cehia, Luxemburg, Albania și Turcia. Acesta este, de asemenea, cazul la unele niveluri de educație sau pentru conducătorii de școli mici din alte câteva țări.
În mod concret, încercând să desprindem câteva date din acest studiu (el se regăsește integral în cadrul rubricii INFORMAȚII UTILE/ALTE RESURSE VIRTUALE, secțiunea Muncă și relații de muncă), sunt de supus atenției următoarele (simbolurile țărilor, precum și simbolurile pentru nivelurile educaționale ISCED, se regăsesc în finalul articolului, în NOTA):
1. Salariul de încadrare brut la intrarea în profesie (anual, în euro)
2. Diferența procentuală între salariul de încadrare la intrarea în profesie și salariile după 10 și 15 ani vechime, respectiv salariul maxim în profesie (învățământ secundar)
3. Modificarea procentuală a salariilor de încadrare între 2014/2015 și 2018/2019 (în prețuri constante)
4. Salariul mediu anual brut pentru cadrele didactice - 25-64 ani (euro)
După cum se poate observa, chiar și la o privire superficială, diferențele de salarizare în domeniul educațional sunt deosebit de mari. În ceea ce privește România, este de subliniat, în pofida unui decalaj încă accentuat față de numeroase țări ale Uniunii Europene, o anumită evoluție pozitivă a salarizării, continuată aceasta și în anul școlar următor celui la care se referă studiul, implementarea legii unice a salarizării personalului din sistemul bugetar oprindu-se după luna ianuarie a anului 2020. Astfel, la nivelul anului 2018-2019 se atingea nivelul unei corelări a veniturilor salariale din educație cu PIB-ul pe cap de locuitor, așa cum se poate observa în următoarea reprezentare:
Desigur, lipsește încă în România o prețuire adecvată a activității în sistemul educațional, aceasta corelând, de obicei, cu un nivel de salarizare peste PIB-ul pe cap de locuitor înregistrat în țara respectivă. Din nefericire, după evoluțiile salariale înregistrate începând în special cu anul 2017 și mergând până în ianuarie 2020, cele care au permis o reducere importantă a decalajelor față de celelalte state ale Uniunii Europene, comparabile din punctul de vedere al dezvoltării economice, perspectivele actuale nu sunt deloc unele îmbucurătoare. Astfel, este de amintit în primul rând amânarea creșterilor salariale care ar fi permis implementarea integrală a legii salarizării (vehiculându-se de asemenea ideea unei anulări a acestor creșteri salariale și elaborarea unei noi legi de salarizare a personalului plătit din fonduri publice), dar și declarațiile tot mai frecvente ale guvernanților privind suspendarea/anularea anumitor drepturi salariale, printre care sunt amintite voucherele de vacanță, indemnizația de hrană și diferite sporuri, inclusiv dintre cele acordate în sistemul educațional.
În final, pentru a avea o idee și mai adecvată asupra raportării la educație în România, vă propunem o sinteză a principalilor indicatori macroeconomici în România, cu defalcare pe educație:
NOTA: Datele din cadrul studiului au ca sursă EURYDICE. Datele relative la evoluția diferiților indicatori economici privind România au ca sursă INS. Simbolurile utilizate pentru desemnarea statelor europene sunt următoarele: BE fr – Belgia-Comunitatea Franceză; BE de – Belgia-Comunitatea germană; BE nl – Comunitatea Flamandă; BG – Bulgaria; CZ – Republica Cehă; DK – Danemarca; DE – Germania; EE – Estonia; IE – Irlanda; EL – Grecia; ES – Spania; FR – Franța; HR – Croația; IT – Italia; CY – Cipru; LV – Letonia; LT – Lituania; LU – Luxemburg; HU – Ungaria; MT – Malta; NL – Olanda; AT – Austria; PL – Polonia; PT – Portugalia; RO – România; SI – Slovenia; SK – Republica Slovacă; FI – Finlanda; SE – Suedia; UK-ENG – Marea Britanie (Anglia); UK-WLS – Marea Britanie (Țara Galilor); UK-NIR – Marea Britanie (Irlanda de Nord); UK-SCT – Marea Britanie (Scoția); AL – Albania; BA – Bosnia și Herțegovina; CH – Elveția; IS – Islanda; LI – Liechtenstein; ME – Muntenegru; MK – Macedonia de Nord; NO – Norvegia; RS – Serbia; TR – Turcia. Clasificarea internațională standard a educației (ISCED), fără a lua în calcul subcategoriile, este următoarea: ISCED 0 – educația timpurie; ISCED 1 – învățământ primar; ISCED 2 – învățământ gimnazial; ISCED 3 – învățământ liceal; ISCED 4 – învățământ postliceal; ISCED 5, 6, 7 și 8 – învățământ universitar.