Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
Prin O ME nr. 4308/22.04.2024 a fost aprobată Metodologia și criteriile privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat în sesiunea 2024.
Actul normativ din acest an aduce modificări minore , atât din punct de vedere procedural, cât și în ceea ce privește criteriile și subcriteriile evaluate.
Limitându-ne la fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal, modificările semnalate regăsindu-se, după caz și specific, și în celelalte fișe de evaluare, semnalăm următoarele:
1. introducerea la subcriteriul 1. c) și a tematicilor incluzive alături de cele inovative;
2. introducerea la subcriteriul 1. f) a etapelor locale în ceea ce privește calitatea de membru al comisiilor de evaluare/organizare a olimpiadelor/concursurilor de profil;
3. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 c.) cu 1 punct;
4. introducerea la criteriul 2 f.) și a activității din cadrul comisiilor de acordare a burselor;
5. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 h.) cu 1 punct;
6. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 i.) cu 1 punct;
7. introducerea unui subcriteriu la criteriul 2, respectiv 2 j.), relativ la participarea la organizarea și desfășurarea simulărilor examenelor naționale, căruia îi sunt alocate 3 puncte;
8. introducerea la subcriteriul 3 b1.) a coordonării activităților din cadrul Programului „Săptămâna verde”;
9. creșterea nivelului maximal al punctajului în cazul subcriteriilor 4 a2.) și 4 a3.), fără însă a se modifica punctajul maximal acordat pentru subcriteriul 4 a.);
10. eliminarea din subcriteriul 4 c.) a activității în cadrul comisiilor și consiliilor.
Ținând seama de întârzierea cu care a fost adoptat în acest an ordinul de ministru, calendarul concursului este unul destul de strâns:
1. 29-30 aprilie 2024: detalierea punctajelor aferente criteriilor de către comisia paritară, stabilirea numărului gradațiilor de merit și a punctajului minim pe categorii de personal/domenii;
2. 8-10 mai 2024: aprobarea numărului de locuri, pe categorii de personal și discipline/domenii, în baza hotărârii comisiei paritare, de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar;
3. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
4. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
5. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
6. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
7. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
8. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
9. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara se va implica, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
METODOLOGIA și GRAFICUL concursului sunt postate la rubrica JURIDIC – LEGISLAȚIE – RAPORTURI DE MUNCĂ sau aici: https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47.
Joi, 25 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Avizare listă posturi angajare pe perioadă nedeterminată
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă lista cu posturile cu viabilitate de 4-5 ani, conform Anexei.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
În principiu, o știm cu toții: rolul sindicatelor constă în apărarea drepturilor și promovarea intereselor membrilor de sindicat, precum și în negocierea unor condiții decente și echitabile de muncă și salarizare. Ceea ce conduce la o idee foarte simplă: un angajator poate să ignore părerea unui angajat, dar lucrurile devin mai complicate în măsura în care angajații vorbesc cu o singură voce. Adesea însă, aceste lucruri par să cadă în uitare, ajungând în atenția unora dintre colegi aspecte precum mărimea cotizației sau, cel mai recent, care de altfel motivează în mod direct și rândurile de față, diferitele cadouri care sunt oferite de anumite organizații membrilor.
Mai concret, de o vreme circulă prin județul Hunedoara un comunicat al unei federații sindicale, prin acesta membrii de sindicat proprii fiind anunțați de primirea cu ocazia sărbătorilor a unor tichete sociale a căror valoare cumulată a crescut cu 50% față de precedentul an. Chiar dacă acest comunicat, în sine, este rizibil, chiar și fără a lua în discuție ignorarea limbii române și multitudinea de „k”-uri, ceea ce rămâne este această idee a returnării către membrii de sindicat a mai bine de jumătate din ceea ce se colectează prin cotizația de sindicat. Iar de aici invocarea „puterii exemplului” și, în urmarea acesteia, exprimarea unei apreciate ca legitimă nemulțumiri, motivată aceasta de absența unor cadouri pe tot atât de consistente.
S-a luat act, chiar dacă nemulțumirea a rămas vehiculată doar la nivelul unui amalgam de vorbe și comentarii răutăcioase. Mai mult, am înțeles că ar trebui să fim de acord cu idei precum că:
NU CONTEAZĂ eforturile de monitorizare a obligațiilor legale și asumate de angajatori,
NU CONTEAZĂ eforturile pentru menținerea unor relații corecte între angajat și angajator,
NU CONTEAZĂ eforturile pentru susținerea și promovarea intereselor salariaților,
NU CONTEAZĂ eforturile pentru asigurarea unui acces corect la beneficii materiale și/sau profesionale,
NU CONTEAZĂ eforturile pentru menținerea siguranței locului de muncă,
NU CONTEAZĂ eforturile pentru asigurarea unei consilieri și asistențe profesionale și juridice, dar mai ales
NU CONTEAZĂ, chiar dacă aici ne îndepărtăm oarecum de rațiunea existenței organizațiilor sindicale, nici măcar diferitele beneficii cu care acestea încearcă să iasă în întâmpinarea membrilor.
Nu, ceea ce ar avea cu adevărat relevanță sunt diferitele cadouri acordate când și când membrilor, iar aceasta eventual cu o cotizație cât mai mică, întoarsă pe cât se poate de mult prin respectivele cadouri.
NU, chiar
NU CONTEAZĂ că mărimea atât de invidiată a cadourilor reprezintă întreaga activitate derulată,
NU CONTEAZĂ că la intrarea în acele organizații se semnează contracte care obligă la restituirea cadourilor și a celorlalte beneficii în cazul plecării din organizație,
NU CONTEAZĂ implicarea partizan-politică a conducătorilor și a membrilor acelor organizații,
NU CONTEAZĂ că numărul membrilor acelor organizații, oricât paradox zace aici, tot scade de la un an la altul, chiar pe măsura creșterii mărimii acelor cadouri,
NU CONTEAZĂ că orice acțiune care implică cheltuieli (de exemplu, acțiunile în instanță) se finanțează suplimentar de fiecare membru, dar mai ales
NU CONTEAZĂ că doar numele organizației are de-a face cu sindicalismul.
Și am putea intra în meschinăria unor calcule care să arate iar și iar ce se întâmplă cu banii colectați din cotizațiile sindicale (fără a aduce în discuție faptul că în cazul acelei federații sindicale cotizația este mai mare, iar singurii bani cu adevărat justificați sunt cei ce se întorc prin cadouri, în rest neîntâmplându-se nimic), dar ne păstrăm convingerea că situațiile financiare sunt suficiente în acest sens și că beneficiile sunt nete în raport cu toate sumele cheltuite, iar o astfel de situație este posibilă pentru că, totuși:
CONTEAZĂ că are cine să te informeze în mod obiectiv,
CONTEAZĂ că ai la cine să apelezi și cine să te apere,
CONTEAZĂ că are cine să te reprezinte în mod corect,
CONTEAZĂ că are cine să-ți apere și să-ți promoveze interesele,
CONTEAZĂ că ai cu cine să te consulți în situații dificile,
CONTEAZĂ că are cine să-ți ofere sprijin în situații deosebite,
ba chiar
CONTEAZĂ și toate beneficiile și facilitățile care devin posibile.
Apreciem că acestea din urmă sunt convingeri care pot justifica existența unui sindicat fidel ideii de sindicalism, iar acțiunile organizației noastre, S.I.P. Județul Hunedoara, s-au subsumat, se subsumează și se vor subsuma acestora.
Cu alte cuvinte, nu vom prefera acțiunii și luptei (oricât de pretențios poate suna în anumite urechi) cumpărarea unei existențe lipsită de griji și în folosul unor interese partizane.
În rest, să auzim numai de bine, sărbători fericite și un an nou plin numai de bucurii!