Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
Prin O ME nr. 4308/22.04.2024 a fost aprobată Metodologia și criteriile privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat în sesiunea 2024.
Actul normativ din acest an aduce modificări minore , atât din punct de vedere procedural, cât și în ceea ce privește criteriile și subcriteriile evaluate.
Limitându-ne la fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal, modificările semnalate regăsindu-se, după caz și specific, și în celelalte fișe de evaluare, semnalăm următoarele:
1. introducerea la subcriteriul 1. c) și a tematicilor incluzive alături de cele inovative;
2. introducerea la subcriteriul 1. f) a etapelor locale în ceea ce privește calitatea de membru al comisiilor de evaluare/organizare a olimpiadelor/concursurilor de profil;
3. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 c.) cu 1 punct;
4. introducerea la criteriul 2 f.) și a activității din cadrul comisiilor de acordare a burselor;
5. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 h.) cu 1 punct;
6. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 i.) cu 1 punct;
7. introducerea unui subcriteriu la criteriul 2, respectiv 2 j.), relativ la participarea la organizarea și desfășurarea simulărilor examenelor naționale, căruia îi sunt alocate 3 puncte;
8. introducerea la subcriteriul 3 b1.) a coordonării activităților din cadrul Programului „Săptămâna verde”;
9. creșterea nivelului maximal al punctajului în cazul subcriteriilor 4 a2.) și 4 a3.), fără însă a se modifica punctajul maximal acordat pentru subcriteriul 4 a.);
10. eliminarea din subcriteriul 4 c.) a activității în cadrul comisiilor și consiliilor.
Ținând seama de întârzierea cu care a fost adoptat în acest an ordinul de ministru, calendarul concursului este unul destul de strâns:
1. 29-30 aprilie 2024: detalierea punctajelor aferente criteriilor de către comisia paritară, stabilirea numărului gradațiilor de merit și a punctajului minim pe categorii de personal/domenii;
2. 8-10 mai 2024: aprobarea numărului de locuri, pe categorii de personal și discipline/domenii, în baza hotărârii comisiei paritare, de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar;
3. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
4. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
5. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
6. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
7. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
8. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
9. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara se va implica, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
METODOLOGIA și GRAFICUL concursului sunt postate la rubrica JURIDIC – LEGISLAȚIE – RAPORTURI DE MUNCĂ sau aici: https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47.
Miercuri, 17 aprilie 2024, a avut loc ședința Biroului Executiv S.I.P. Județul Hunedoara. La ședință au participat 13 lideri de zonă, președintele și consilierul juridic al organizației.
Ordinea de zi a ședinței a cuprins următoarea problematică: informare privind probleme profesionale și sindicale; probleme organizatorice; probleme diverse, ridicate de liderii de sindicat prezenți.
Materiale suport folosite în cadrul ședinței au fost: Situație statistică privind numărul membrilor de sindicat S.I.P. Județul Hunedoara; Situații financiare martie 2024.
Dintre problemele propuse pe ordinea de zi sau ridicate în timpul ședinței subliniem:
1. Acordarea drepturilor salariale restante, în conformitate cu O.U.G. nr. 48/2022, precum și a drepturilor salariale obținute prin sentințe judecătorești – aflate, în principiu, în cel de al treilea an de plată, acestea au presupus plata unor sume diferite de la o persoană la alta, în funcție de situația specifică (reamintim că drepturile salariale implicate, obținute toate prin demersuri sindicale, privesc diferențele salariale cuvenite și neacordate relative la aplicarea vechilor tranșe de vechime, precum și calculul la salariul de încadrare aflat în plată a dirigenției, gradației de merit, sporului de învățământ simultan, sporului de învățământ special și a vizei de control financiar preventiv);
2. Finalizarea discuțiilor privind metodologia pentru obținerea gradației de merit, aceasta urmând a fi adoptată în perioada următoare – în raport cu prevederile metodologiei de anul trecut, modificările implicate sunt minore;
3. Respingerea fermă a unor inițiative legislative precum „STUD-IN-VEST”, un proiect inițiat de Nicolae Ciucă și Gabriel Andronache, potrivit căreia absolvenții români de studii superioare ale unor universități din străinătate ar urma să ocupe posturi în învățământul preuniversitar românesc cu granturi de 15.000 lei/lună/grant, asta în condițiile în care salarizarea maximală din sistemul educațional românesc este inferioară acestui nivel, pe lângă caracterul absolut discriminatoriu al unei astfel de măsuri fiind de subliniat faptul că o astfel de inițiativă este echivalentă cu încercarea de arunca la gunoi întregul învățământ românesc;
4. Alocarea sprijinului financiar pentru membrii de sindicat – prima etapă a sprijinului financiar alocat de organizația sindicală membrilor de sindicat, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, presupune acordarea fiecărui membru de sindicat a unor tichete sociale în valoare de 100 lei (se acordă numai membrilor de sindicat, la nivelul unei singure grupe sindicale în fiecare caz, indiferent de numărul școlilor în care se derulează activitatea și se deține calitatea de membru de sindicat cu drepturi depline, respectiv se deține această calitate în fiecare dintre unitățile de învățământ cu care un membru are un contract de muncă activ);
5. Continuarea demersurilor de clarificare a îndeplinirii condițiilor legale și statutare în ceea ce privește calitatea de membru de sindicat, fiind „descoperite” în continuare numeroase anomalii – s-a reamintit faptul că această calitate, cu aspectele pozitive pentru salariații din sistemul educațional și cu beneficiile ce decurg de aici, o au, legal și statutar, doar salariații care plătesc în mod complet și integral cotizația sindicală (0,75% din veniturile brute obținute, atât în situația în care există un singur contract de muncă, cât și în cea a existenței mai multor contracte individuale de muncă);
S-a reiterat că în contextul actual este important:
- să verificăm informațiile la care avem acces, cu precădere cele pe teme sindicale și profesionale;
- să fim „rezervați” în privința comentariilor sindicale și profesionale de pe rețelele de socializare;
- să folosim în primul rând informațiile primite din surse sigure (lideri, sindicat, federație);
- să manifestăm încredere în organizația sindicală, acțiunile întreprinse de aceasta fiind întotdeauna conforme, după cum s-a dovedit, scopului existenței sale.
Totodată, menținem următoarele solicitări adresate tuturor membrilor de sindicat:
- să respingă suplinirea colegilor aflați în concedii medicale pe bază de învoire colegială, legală fiind încheierea de contracte de muncă și plata muncii suplimentare;
- să solicite conducerii unității de învățământ demararea și finalizarea procedurilor pentru acordarea sporului pentru condiții de muncă;
- să sprijine activitatea liderului de sindicat, inclusiv prin participarea la ședințele de sindicat și realizarea în timp util a diferitelor documente.
Toate materialele utilizate în cadrul ședinței se regăsesc la rubrica S.I.P. HUNEDOARA / Activitate / Biroul Executiv - link direct: https://nou.siphd.ro/?a=3121&t=2024.
În aceste zile de început de lună iulie toată România discută despre examenele naționale. Ai zice că, într-adevăr, românii sunt foarte preopcupați de educație. Nu cred nici pe departe acest lucru, opinia fiindu-mi influențată și de rezultatele sondajelor, studiilor științifice care plasează România la coada clasamentului privind sumele din bugetul de familie investite în cultură, în învățământ, în formarea profesională. Conceptul modern de educație pe tot parcursul vieții se pare că nu ne privește. Fiecare este interesat doar de copilul său, într-o mai mare sau mai mică măsură. Iar presa, îndeosebi cea audio-vizuală și electronică, a găsit o temă bună de tocat până ce apare ceva mai consistent, de genul unui nou val pandemic. Oricum, ceea ce vedem prin studiourile de televiziune la emisiunile dedicate Educației, nu sunt cele mai îndreptățite personaje să se exprime pe această temă. Părerea mea.
Să vorbim, pentru început, de notele obținute de candidați la examenele naționale din vara acestui an. Ca să avem o imagine veridică asupra stării în care se găsește astăzi învățământul românesc nu este suficient să vorbim doar despre note. Trebuie să vorbim și despre curriculum, și despre structura subiectelor, dincolo de acest context pandemic a cărui influență este greu să o dăm deoparte.
În legătură cu curriculum-ul, la disciplina Istorie, el se prezintă astfel: pe lângă conținuturi – informația propriu-zisă, trebuiau atinse de către absolvenți unele competențe privind comparațiile, argumentările, deslușirea cauzalităților, formularea unor puncte de vedere pertinente, analiza, sinteza etc. Aceste standarde, aceste obiective și competențe erau cunoscute. Unde a intervenit Ministerul Educației în acest an pandemic? El a intervenit la conținuturi, adică a exclus un întreg capitol – cel de Relații internaționale de-a lungul ultimului secol, adică după Primul Război Mondial (1919-2000). Însă, competențele au rămas aceleași, cele amintite mai sus și altele.
După părerea mea, informația istorică este determinantă, fără ea elevul nu poate să-și arate competențele: degeaba știe el – de exemplu la subiectele I și II - ca, pornind de la textele/ sursele istorice date, să compare, să desprindă cauzalitatea, să formuleze puncte de vedere..., dacă el nu și-a însușit elemente fundamentale: limbajul istoric, terminologia specifică, coordonatele spațio-temporale etc. De exemplu, elevul neștiind că „formațiune politică” înseamnă partid politic, (informație prezentă în sursa dată ca suport, și de unde el trebuie să o extragă!), scrie, cu mare încredere în sine, că „formațiunea politică este Marea Adunare Națională”! Însă răspunsul este greșit, Marea Adunare Națională fiind o instituție a statului comunist.
Sau, elevul neștiind ce îmseamnă „lege fundamentală”, fiind vorba despre Constituție, scrie, din sursă, că „legea fundamentală este cea referitoare la împroprietărirea țăranilor cu pământ”! Aceasta situație este o mostră de analfabetism funcțional; elevul știe să citească, dar nu deslușește în mod corect sensul celor citite. Și exemplele pot continua la nesfârșit, din păcate. Aici este vorba despre educația școlară la mult mai multe materii, nu doar la istorie: este vorba și despre limba și literatura română, și despre geografie, și despre logică, și despre cultură civică/ educație socială...
Alt exemplu: Dacă elevul nu a auzit în viața lui despre bătălia de la Varna – cruciada antiotomană din 10 noiembrie 1444 – despre care este scris și în manualul de clasa a IV-a, și de clasa a VI-a, și a VIII-a, și a IX-a, el va scrie cu nonșalanță despre bătălia de la... Barna! Sau, dacă elevul nu și-a însușit reperele cronologice – chestiune de clasa a V-a!- când are de răspuns la cerința: „menționează două acțiuni desfășurate de români în relațiile internaționale în deceniile cinci și șase ale secolului al XIX-lea” (adică dintre anii 1841-1860) scrie, tot așa foarte încrezător în cunoștințele sale, despre anii 1950-1960!!! Și nici aici nu primește niciun punct, poate, doar zâmbetele amare ale profesorilor evaluatori.
Toate aceste exemple sunt date pentru a arăta importanța informației însușite corect, informație care ajută elevul, care ajută viitorul cetățean, viitorul alegător!, să se descurce în viață și societate. Dacă el, suporter de fotbal înfocat dar zero la geografie, vrea să meargă la Budapesta să vadă meciul echipei favorite, ajunge la București, ce poți să mai spui? Poate are chiar media 10 la geografie în anii de școală generală, ba chiar la liceu!
Trecând la competențe, marea problemă este că mulți elevi nu și-au însușit de la nicio materie școlară terminologia, nu înțeleg efectiv ce li se cere: nu știu ce înseamnă precizare, menționare, prezentare, comparare, cauzalitate, formularea unei opinii. Apropos de acest din urm aspect, formularea unei opinii pe baza unui text dat, sunt elevi care, reușind să formuleze o opinie, când trebuie să o susțină cu două fragmente din sursa istoircă aferentă, scriu ceva de genul: „două puncte de vedere din text care arată acest lucru”, adică validitatea opiniei lor, „sunt.......” Dar, acelea nu sunt puncte de vedere, sunt două argumente, două informații... care susțin, care întăresc opinia, pe care se bazează opinia candidaților!
Mă întrebau elevii că, fiind scoasă materia referitoare la relațiile internaționale de după 1918, de ce mai trebuie să știe lucruri despre acea perioadă. Dincolo de faptul că Istoria nu poate fi învățată pe bucăți, ci în integralitatea sa, le-am spus că, de exemplu, la subiectele I și II, cele bazate în mare parte pe documente/pe surse, pot primi chiar și... prognoza meteo sau o carte de bucate! Ei trebuie ca, primind acel text, să poată să compare, să descopere elementele comune, deosebirile, să precizeze, să prezinte, să desprindă cauzalitățile, să formuleze opinii, puncte de vedere, să argumenteze etc. Acestea sunt competențele. Dacă ei nu înțeleg că într-o afirmație de genul: „Mi-am luat umbrela pentru că plouă torențial”, cauza este: „pentru că plouă torențial”, iar efectul: „mi-am luat umbrela” dovedesc analfabetism funcțional. Le-am spus că, de exemplu, din Harap Alb de Ion Crenagă nu pot primi un text cu cauzalități, acolo lucrurile fiind foarte metaforice: doar acolo, în beletristică, un om aruncat într-o fântână plină de apă strigă că moarte de sete, sau, aruncat într-un cuptor încins strigă din toți rărunchii că moare de frig și tot așa. Sau că, - din Amintiri din copilărie - dacă el va ieși afară și va râde la soare, vremea se va îndrepta. Eu cred că, din punct de vedere istoric, logic vorbind, Nică putea ieși afară și să râdă la soare (Efect) tocmai pentru că vremea se îmbunătățise (Cauză), și nu că el ar fi făcut-o să se însenineze!
Învățatul în toți cei patru ani de liceu, de fapt încă din școala gimnazială, se cunoaște. Sunt elevi care, luând la proba de Istorie la Bacalaureat nota 8.50, sau 9.00, sau 9.50, sau chiar 10, iar de-a lungul celor patru ani de liceu mediile lor au fost puțin mai mici, consideră că profesorul de la clasă i-a persecutat, „a avut ceva cu ei”! Eu nu sunt de acord cu aceste opinii, consider că percepția este una greșită, care distorsionează realitatea. De ce spun aceasta? Pentru faptul că media din liceu de la disciplina Istorie este formată din foarte multe note, chiar și în acest context pandemic, elevii claselor de Filologie au avut la disciplina Istorie minimum 4-5 note pe semestru, chiar și 6-7! Deși, conform normelor Ministerului Educației erau de ajuns doar două note/semestru. Media la Istorie s-a format din foarte multe note, la evaluările orale sau scrise, cam jumăatate la evaluările față în față, nu online - cel puțin pe semestrul al II-lea din clasa a XII-a. Media la disciplina Istorie a fost formată din note care au evaluat cunoștințele și competențele elevilor de-a lungul întregului an, și a întregii materii de Bacalaureat. Nu puteam risca să dăm doar note de 9 și de 10, și să nu trecem în catalog notele mai mici! Nu puteam aplica evaluări doar din teste elaborate conform subiectelor I și II de la Bacalaureat, iar subiectul Eseu – cel de la punctul III - să nu fie luat în seamă. Dacă subiectul de Bacaluareat ar fi cuprins doar cerințele de la Subiectul I și Subiecteul II (ceea ce ar fi fost penibil d efacil, chiar și pentru elevii de gimnaziu care manifestă sârguință și disponibilitate pentru efortul intelectual), așa ar fost și testele date și notate. Dar, opinia mea este că, fără Eseul de la subiectul III, proba de Istorie la Bacalaureat ar fi fost cu mult mai puțin relevantă din punct de vedere al însușirii cunoștințelor istorice, dar și al dobândirii competențelor specifice acestei discipline de studiu.
Au fost elevi care, în contextul pandemic, al școlii online, trebuiau să îmi trimită teste rezolvate de ei acasă, singuri, fără supravegherea mea, doar în fața propriei conștiințe. Le-am spus și o pildă auzită de mine la Radio România Actualități, pildă pe care o apreciez foarte mult: „Un tată și fiica sa de grădiniță, întorcându-se pe înserat dintr-o localitate vecină, opresc atelajul lângă un lan de porumb. Tatăl se uită în stângă, se uită în dreapta, scoate o sacoșă și o umple cu 7-8 știuleți de porumb pentru fiert, apoi urcă în căruță. Fetița îl întreabă: Tată, te-ai uitat bine în jur? Tatăl, impacientat să nu-l fi văzut vreun trecător, se mai uită încă o dată în jur, apoi zice: Da. Iar fetița îl întreabă: Dar în sus, te-ai uitat?...” La această pildă, pe care am spus-o elevilor mei înainte de a le cere să rezolve acasă, singuri, un test tip Bacalaureat, unii elevi au apreciat, alții au tăcut sugestiv, sau misterios, însă unii au ricanat, ba chiar au verbalizat, ceva de genul: „Omul cât trăiește, înhață!” Sugestiv, zic eu. Eu știam proverbul: „Omul cât trăiește, învață”. Varianta lor este una de tranziție, de strictă actualitate, care relevă realitatea sumbră a scietății românești actuale, precum hârtia de turnesol. Îți vine să-l invoci pe Țepeș: „Unde ești tu, Țepeș...”
De cerințele rezolvării testelor tip Bacalaureat, unii elevi s-au achitat onorabil, alții și-au furat singuri căciula copiind în neștire de pe net, sau de la colegii mai conștiincioși, alții au dat dovadă, pentru a câta oară?, de indolență și nu au rezolvat, nici nu mi-au trimis nicio rezolvare în timpul și în condițiile stabilite. Notele au fost pe măsură, de la 10 la 4 – celor care nu au rezolvat și nu au trimis testul nu le-am dat nota 1 sau 2, ci 4! Cine le mai dă lor o notă de câteva ori mai mare decât cea meritată? Toate notele au fost consemnate în catalog, atât în forma sa fizică, pe hărtie, cât și pe Notis – catalogul electronic. Și elevii, și părinții au putut vizualiza în timp real notele obținute, după ce, în prealabil, le-am discutat la proxima oră de curs – online sau față în față, după cum au permis-o condițiile. Ce ar fi însemnat ca eu să trec în catalog doar notele pe care ei le voiau trecute? Se potriveau cu cele obținute la Bacalauareat? Mi-ași fi putut eu asuma responsabilitatea de a–i lăsa în plata Domnului?
În concluzie, sunt de părere că, faptul că toți elevii clasei de Filologie, und enu erau numai somități, ci și elevi de 9, și de 7, și de 6, și de 5, au promovat examenul de Bacalaureat la istorie se datorează și acestui efort continuu: de a da lucrări dese, de a le discuta la clasă prompt, de a le returna lucrările încondeiate cu roșu ca ouăle de Paști, de a consemna rapid notele în catalog și pe Notis – catalogul electronic - spre buna informare a elevului și părinților.
Faceți, vă rog, un exercițiu de imaginație, și nu numai de imaginație: făcând abstracție de faptul că multe teste au fost redactate de mine, să vorbim doar de cele elaborate de Ministerul Educației. Înmulțiți, de exemplu, numărul elevilor – 31 – cu 4 sau 5 lucrări date pe semestru, apoi cu vreo 15-20 minute de fiecare lucrare și vedeți cât rezultă. Faceți, dacă se poate, abstracție de scrisul absolut ilizibil al multora dintre elevi, de faptul că mulți nu știu să așeze textul în pagină, să scrie cu alineat, să scrie corect românește! Puteți înmulți și cu patru ani de liceu!
O problemă delicată este cea a meditațiilor. Din punctul meu de vedere, a face meditații pe bani cu elevii de la clasa unde predai respectiva disciplină școlară este nu doar ilegal, ci profund imoral. Deși, abordând problema legalității, participând la un seminar pe această temă, unde au fost prezenți experți în educație, oameni politici din comisiile de învățământ din camerele legislativului, foști miniștri ai Educației, reprezentanți ai comitetelor de părinți și de elevi de la nivel național, reprezentanți ai ONG-urilor, psihologi, juriști..., am aflat cu stupoare că legea permite ca profesorul să facă meditații pe bani cu elevii săi de la clasă, însă, să nu îi oblige, să nu facă presiuni asupra lor, lucruri pe care le consider interpretabile! Contextul mi se pare unul extrem de nebulos, și eu refuz să iau parte la o asemenea mașinațiune.
Eu personal am pregătit în cadrul școlii, în mod absolut gratuit, oră de oră, zi de zi, an de an, elevii de la clasele unde predau. Nu am făcut meditații cu elevii de la clasă nici în anul 2021, nici în 2020, nici în 2017, nici în 2015, aceștia fiind ultimii patru ani în care am predat la clasele de Filologie ai căror elevi au susținut proba obligatorie a profilului – Istorie – la Bacalaureat. Și, de asemenea, niciun elev din aceste clase nu a picat examenul, nu a luat sub nota 5! Ba chiar, anul trecut, 11 elevi au luat nota 10, iar patru dintre ei au luat media 10 la Bacalaureat, la toate materiile de Bacalaureat.
Dar, în toți acești ani, am aplicat la clasă teste conform modelelor de Bacalaureat – pe care eu le-am elaborat în urma studiului -, am discutat, apoi am dat spre rezolvare elevilor, pe notă, chiar testele date la bacalaureat în ultimii ani. Am schimbat tipul de cerințe conform schimbărilor introduse în ultimii ani de Minister și CNEE – Centrul Național de Evaluare și Examinare, mai nou, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație. De exemplu, s-a introdus obligativitatea de a scrie la Subiectul II, cerința 5 - acolo unde se solicită un punct de vedere și două informații din sursă -, ca elevii să formuleze punctul de vedere și, în plus, să scrie pe foaia de examen și: un fragment care susține această opinie este: „.....”, respectiv, a doua informație din sursă care susține punctul meu de vedere este: „....”). Elevii au aflat, le-am cerut expres să studieze și baremul, că fără opinie și fără un citat din sursă, elevul nu primește aici niciun punct! Și, dacă mai greșește și la alte subiecte, e bun să vină la toamnă, sau anul viitor!
Le-am cerut în mod expres să scrie aceste enunțuri și să folosească și ghilimelele. În barem nu se scrie nimic de ghilimele, dar, baremul fiind redactat pe calculator poate să scrie cu italice textul preluat din sursă. Noi, când redactăm toată lucrarea de mână, cu italice, nu putem evidenția faptul că am preluat din sursă decât folosind ghilimelele. Ca să nu se interpreteze la corectare. De aceea, cred că sunt și atâtea contestații la nivel național, din cauza baremelor ambigue! Corectăm în favoarea elevului, dar, totuși, e vorba de absolvenți a douăsprezece clase!
Din păcate, sunt meditatori care nu cunosc materia, care nu înțeleg ei înșiși modul de elaborare și de rezolvare a cerințelor subiectelor, care mai mult îi încurcă pe elevii noștri. Și, colac peste pupăză, își arogă apoi și meritele notelor obținute. Asemenea comportament parazitar, eu nu am cum să-l apreciez. Îi consider niște oportuniști, niște afaceriști, niște indivizi fără scrupule. Din păcate, unii elevi sunt prinși în această cursă, ei apreciază mai bine un astfel de meditator, analfabet din punct de vedere istoric, meditator care nu cunoște materia, care nu a participat niciodată la evaluarea lucrărilor de Bacalaureat, care la evaluarea .lucrărilor de la simulările examenului de Bacalaureat au dat toată măsura incompetenței lor, indivizi fără scrupule, mercantili. Aceștia nu doar că nu aduc niciun câștig elevului, dar îl și încurcă, plus că torpilează munca noastră de ani de zile. Ei nu dau lucrări, texte, foarte costisitoare din punct de vedere neurologic, al timpului, ci fac afaceri, parazitează munca profesorilor de la clasă. Și -, precum profesorii care doar suplinesc un alt cadru didactic la o oră, maximum două, și astfel își pot permite să nu parcurgă nicio materie - sunt apreciați de unii elevi. Tot așa și acești meditatori par elevilor, păcăliți de ei, ca fiind cei care i-au învățat pentru nota de la Bacalaureat. Întrebarea mea este: dacă acești elevi nu ar fi făcut timp de minimum 4 ani la clasă, cu profesorul lor, zeci și zeci de teste, nu ar fi pus întrebări și nu ar fi primit răspunsuri avizate de la profesorul de la clasă, nu ar fi primit îndrumări mai nou pe classroom sau pe grupurile de pe whatsapp, ar fi putut luat examenul de Bacalaureat? Sau, cei mai buni, l-ar fi putut promova cu note foarte mari? O întrebare pe care o las deschisă. Aviz amatorilor! Apropos de această situație, se potrivește o glumă, o glumă neagră: „Două tinere stau la o cafenea. Trece un tip, iar una dintre ele îi spune celeilalte: Îl vezi pe tipul ăsta? Eu l-am făcut milionar. La care cealaltă o întreabă intrigată: Cum așa? Iar răsunsul vine imediat: Era miliardar!” Așa se întâmplă și cu acești meditatori de mucava, îi aduc pe elevii pe care noi îi pregătim de ani de zile de la nota 9 sau 10 la 7 sau 8!
Problema contestațiilor de la examenele naționale este și ea de actualitate. Cine nu a participat în nicio comisie la examenele naționale nu poate ști care este situația și cum pot să apară erori. În cea mai mare parte, aceste erori de notare, regretabile dacă e vorba de teze care la care se înregistrează diferențe de notare de mai mult de 1,5 puncte, sunt rezultatul neglijenței, lipsei de atenție, oboselii. De exemplu, profesorul evaluator primește un borderou de notare, foaia fiind orientată orizontal, cu zeci și zeci de rubrici – circa 40 pentru 40 de lucrări, plus antetul, plus capul de tabel, plus loc de semnătură sub tabel. Așadar, rubricile sunt foarte mici, câțiva milimetri doar. Apoi, lucrările pe care corectorul trebuie să le evalueze și noteze, și rezultatele să le consemneze în acest borderou, sunt foarte interesant ordonate. De exemplu, bănuiesc faptrul că personalul din centrele de examen ordonează lucrările după volum, număr de pagini, poate și alte criterii. Așa se face că, după vreo 3-4 lucrări foarte bune și bune, urmează 3-4 lucrări slabe și foarte slabe.
Este foarte probabil ca, din cauza oboselii, în momentul în care profesorul evaluator trece punctajul lucrărilor din acel borderou cu zeci de rubrici – vreo 30 de coloane, și zeci de elevi – vreo 40 de linii, într-un alt borderou cu doar câteva rubrici, maximum 7 coloane - nr. curent/ lucrare, subiectul I, subiectul II, subiectul III, oficiu, total punctaj, notă - să transcrie punctajul unei lucări bune, foate bune, în locul alocat uneia foarte slabe – nota 2.50, nota 3.25. Și invers! Sau, să se producă un decalaj, adică punctajele lucrărilor să fie decalate: de exemplu, lucrarea nr.15, punctată cu 3.40, să ia locul punctajului lucrării 16 punctată cu 8.45, iar al lucrării 17 să fie în loc de 2.50 trecută nota 8.90. Evident că elevul care a scris de 2.50 și căruia, din neglijență, oboseală etc., i s-a trecut nota 8.80 nu va face contestație! Iar elevul care a scris o lucrare de nota 9.50 și, din eroare i s-a trecut nota 2.80 va fi șocat în mod evident și va face contestație.
Se întâmplă, se întâmplă nu cred că la introducerea în baza de date ci în momentul transcrierii borderourilor de notare în borderoul cu cele trei subiecte, apoi în centralizatorul cu notele celor doi evaluatori.
Nu e vorba de lipsă de formare, de rea credință sau incompetență, e vorba doar de oboseală și stres, de lipsă de atenție, uneori și sub presiunea timpului.
Cu o riglă, cu o foaie de hârtie pusă sub fiecare rubrică, cu răsfoirea încă o dată a lucrărilor cu dubii (te întrebi, cum de ai dat doar 3.50 la o lucrare de 7 pagini, și cu un scris lizibil, frumos; reiei lucrarea, te uiți pe punctaj și constați că, din eroare, ai atribuit punctajul celei dinainte de 3.50 celei care în mod normal e de 9.20; se poate rezolva. Și, mai bine, când constatăm că nu mai putem, că suntem epuizați fizic și psihic, să lăsăm sarcina trecerii notelor din borderoul de notare și cel de centralizare pentru dimineața zilei următoare.
Așadar, prin muncă, prin conștiinciozitate, prin disponibilitate la efort susținut, prin asumarea responsabilității putem atinge obiectivele propuse. Și, încă ceva: să nu ne arogăm meritele altora. Știm că eșecul este orfan, iar succesul are o mulțime de părinți. Dar, totuși, puțin mai multă decență nu strică. E nevoie de deontologie profesională. Nevoie acută.
(Autor: prof. Viorel-Gheorghe CIOBANU – Colegiul Național „Decebal” Deva)